multumesc, OR . Da, e creatie personala, ca de fapt toate poeziile pe care le-am postat si pe care le voi mai posta.
( refresh, restart, reboot… ) )
Hm, nu stiu daca trecutul e o alternativa ‘comoda’. Cred ca poate fi la fel de dureros sau frumos sa traiesti in trecut, ca si in prezent. Numai ca nu la fel de real.
Aaanaa! Ce fain sa ne ‘revedem’, si mai ales asa . Ai mare dreptate, de cele mai multe ori nu poti sa decizi ieri pentru azi, pentru ca azi e un nou ieri.
Ma bucur ca te-ai intors.
Mersi pentru cuvintele de apreciere. Cat despre atitudine, stiu doar ca e bine sa exprim ceea ce simt. Si sunt sigura ca tu nu ai pierdut-o irevocabil .
Sunt incantata ca ti-am adus o mica bucurie.Te las pe tine sa vezi daca am pierdut atitudinea irevocabil sau nu. Eu sunt de parere ca am acaparat o noua atitudine, care , cred eu mi se potriveste mai mult. Oricum aceasta este adresa mea de blog: ammaria.wordpress.com Te astept cu drag!!
am mai citit-o odată şi am remarcat cuvântul raţiune. Curios, cine toarnă în pahar ? Bănuiesc că tu îţi torni în paharul sau eul îţi toarnă în pahar şi alt eu ( dar tot tu ) refuză raţiunea, paremi-se sau mă înşel ?
întodeauna mă bucur când dau peste un blog în care autorul îşi exprimă ideile prin poezioare sau alt fel de proză. Mă unge la suflet stilul şi modul de exprimare într-o blogosferă pătată de .. să nu mai spunem.
[...] vin roşu. O poezie scurtă dar plină de sens. Una dintre singurele poezii pe care le-am citit de mai multe ori. Îmi permit să aştern şi aici o bucată care-mi place enorm: “Şi îmi duci nonşalant/Paharul la gură“. [...]
farasens, scuze ca am intarziat atat cu raspunsul…
da, ai dreptate. sinele toarna in pahar si supraeul refuza. altfel spus, sinele invita la trairea prin amintirile pe care eu am incercat cu tot dinadinsul sa le sterg. ( eu am incercat sa le sufoc prin ratiune, dar ele inca traiesc, dovada fiind sangele ). si nu accept sa beau tot datorita ratiunii. voi continua sa supravietuiesc fara doza de amintiri, chiar daca asta inseamna un fel de moarte, constienta fiind ca in acelasi timp, amintirile insele se vor usca, vor muri…
nu stiu, nu imi place sa imi analizez propriile poezii, mi se pare ca daca le disec prea mult isi pierd din inteles. dar daca m-ai intrebat am incercat sa iti raspund cat mai pe scurt cu putinta. esenta este lupta sau pendularea intre acceptarea si respingerea amintirilor… si sentimentul derivat de aici. cam atat.
omulrau a zis,
septembrie 11, 2008 la 5:26 p09
Imi place… si pozia
Banuesc ca e creatie personala, pentru ca n-am auzit de ea pana acum.
O pahar e ca un refresh
O sticla e ca un restart
Doua sau mai multe se soldeaza cu un reboot, a doua zi
Personal prefer prezentul ca timp al trairii, dar multi prefera comoditatea unei constante numite trecut.
delyskip a zis,
septembrie 15, 2008 la 5:26 p09
multumesc, OR
. Da, e creatie personala, ca de fapt toate poeziile pe care le-am postat si pe care le voi mai posta.
( refresh, restart, reboot…
) )
Hm, nu stiu daca trecutul e o alternativa ‘comoda’. Cred ca poate fi la fel de dureros sau frumos sa traiesti in trecut, ca si in prezent. Numai ca nu la fel de real.
aammaa a zis,
septembrie 17, 2008 la 5:26 p09
Nu credeam sa ma mai intorc vreodata pe taramul blogurilor. Se pare ca pana la urma nu poti sa decizi ieri pentru azi.
Si uite ca mai determinat sa ma intorc inapoi.
Imi plac poeziile. Imi plac textele, imi place atitudinea, care se pare ca mie mi-a scapat undeva pe drum.
Pupik Dulcik! Ana-Maria G.
delyskip a zis,
septembrie 17, 2008 la 5:26 p09
Aaanaa! Ce fain sa ne ‘revedem’, si mai ales asa
. Ai mare dreptate, de cele mai multe ori nu poti sa decizi ieri pentru azi, pentru ca azi e un nou ieri.
Ma bucur ca te-ai intors.
Mersi pentru cuvintele de apreciere. Cat despre atitudine, stiu doar ca e bine sa exprim ceea ce simt. Si sunt sigura ca tu nu ai pierdut-o irevocabil
.
aammaa a zis,
septembrie 18, 2008 la 5:26 p09
Sunt incantata ca ti-am adus o mica bucurie.Te las pe tine sa vezi daca am pierdut atitudinea irevocabil sau nu. Eu sunt de parere ca am acaparat o noua atitudine, care , cred eu mi se potriveste mai mult. Oricum aceasta este adresa mea de blog: ammaria.wordpress.com Te astept cu drag!!
farasens a zis,
septembrie 19, 2008 la 5:26 p09
drăguţă poezia.
am mai citit-o odată şi am remarcat cuvântul raţiune. Curios, cine toarnă în pahar ? Bănuiesc că tu îţi torni în paharul sau eul îţi toarnă în pahar şi alt eu ( dar tot tu ) refuză raţiunea, paremi-se sau mă înşel ?
întodeauna mă bucur când dau peste un blog în care autorul îşi exprimă ideile prin poezioare sau alt fel de proză. Mă unge la suflet stilul şi modul de exprimare într-o blogosferă pătată de .. să nu mai spunem.
interesant « Fără sens a zis,
octombrie 24, 2008 la 5:26 p10
[...] vin roşu. O poezie scurtă dar plină de sens. Una dintre singurele poezii pe care le-am citit de mai multe ori. Îmi permit să aştern şi aici o bucată care-mi place enorm: “Şi îmi duci nonşalant/Paharul la gură“. [...]
delyskip a zis,
noiembrie 12, 2008 la 5:26 p11
farasens, scuze ca am intarziat atat cu raspunsul…
da, ai dreptate. sinele toarna in pahar si supraeul refuza. altfel spus, sinele invita la trairea prin amintirile pe care eu am incercat cu tot dinadinsul sa le sterg. ( eu am incercat sa le sufoc prin ratiune, dar ele inca traiesc, dovada fiind sangele ). si nu accept sa beau tot datorita ratiunii. voi continua sa supravietuiesc fara doza de amintiri, chiar daca asta inseamna un fel de moarte, constienta fiind ca in acelasi timp, amintirile insele se vor usca, vor muri…
nu stiu, nu imi place sa imi analizez propriile poezii, mi se pare ca daca le disec prea mult isi pierd din inteles. dar daca m-ai intrebat am incercat sa iti raspund cat mai pe scurt cu putinta. esenta este lupta sau pendularea intre acceptarea si respingerea amintirilor… si sentimentul derivat de aici. cam atat.